Acceptarea necondiţionată

Autor: Viktorija Bozana

Ce este acceptarea necondiționată?

Când ne gândim la acceptare necondiționată cel mai probabil că ne gândim la resemnare sau răsfăț, sau o scuză pentru un comportament nepotrivit.

Acceptarea necondiționată este o practică puternică, însă cu aspecte cu potențial de confuzie.

Este acceptarea necondiționată resemnare?

Nu, cea mai mare greșeală în înțelegerea acceptării necondiționate este, că, dacă, pur și simplu ne acceptăm pe noi înșine așa cum suntem, ne vom pierde motivația de a ne schimba și de a evolua. Acceptarea poate fi interpretată greșit ca o scuză de a persista în obiceiurile noastre disfuncționale: "Așa sunt, fie că îți convine fie că nu". Sau poate că ne dorim să ne schimbăm într-un mod pozitiv, dar concluzionăm: "Sunt așa cum sunt, oricum nu mă voi schimba niciodată." Astfel că, acceptarea ar putea să sugereze că ne resemnăm să fi exact așa cum suntem, care destul de des înseamnă "a nu fi suficient de bun". Cu toate acestea paradoxul este că ne putem schimba doar dacă ne acceptăm așa cum suntem. Prin urmare, acceptarea necondiționată reprezintă schimbarea fundamentală care deschide calea spre o schimbare reală, de durată.

Acceptarea necondiționată înseamnă să ne definim prin limitările noastre?

Ea nu reprezintă o scuză pentru a ne retrage. De exemplu, ne putem spune că nu avem calificarea sau experiența necesară pentru a obține un loc de muncă pe care ni-l dorim cu adevărat, așa că renunțăm să mai încercăm să-l obținem. Sau putem să ajungem la concluzia că dată fiind experiența din trecut, nu suntem făcuți pentru relații intime și rămânem singuri.

Chiar dacă poate exista ceva adevăr în ideile noastre, acceptarea necondiționată înseamnă o analiză clară a capacității și a limitelor noastre, fără să permitem teoriilor bazate pe frică să ne împiedice să trăim. Același lucru se aplică și provocărilor fizice. Ce s-ar întâmpla dacă am avea un accident de mașină și am sfârși paralizați de la brâu în jos? Dacă ni se va spune că nu vom mai putea merge niciodată, acceptarea înseamnă că ne resemnăm iremediabil în fața sorții și renunțăm la posibilitatea de a avea o viață fericită? Acceptarea necondiționată nu înseamnă negarea durerii în fața pierderii libertății de a ne mișca pe cont propriu. Am aprecia pe deplin sentimentele și răspunsurile noastre. Am aprecia cu sinceritate efectul imediat pe care noile limitări le-ar avea asupra activităților noastre, a vieții sexuale, a părinților noștri, a îndatoririlor noastre gospodărești. Dar acceptarea necondiționată nu înseamnă nici să scăpăm din vedere un alt adevăr important: creativitatea nesfârșită și posibilitățile care există în viață. Acceptând adevărul legat de schimbare, acceptând că nu știm cum se va desfășura viața noastră, ne vom deschide noi înșine spre speranță, astfel încât să putem merge mai departe cu vitalitate și voință. Contopind experiența noastră efectivă cu bunătatea acceptării necondiționate, descoperim că, indiferent de circumstanțe, vom rămâne liberi să trăim creativ și să iubim deplin.

Acceptarea necondiționată înseamnă răsfăț?

Este important să nu ne negăm sau să ne suprimăm dorințele, dar este, de asemenea, esențial să fim conștienți de ceea ce ne motivează și de consecințele comportamentului nostru.

Un exemplu în sensul acesta ar fi dependența de nicotină, unde acceptarea necondiționată nu înseamnă că de fiecare dată când simțim că vrem o țigară nu ne stăpânim și o aprindem, ci mai degrabă înseamnă că înțelegem clar pofta și nervozitatea pe care le simțim atunci când "trebuie să mai tragem un fum" și ținem cont de poveștile care ne conving că avem nevoie să ne eliberăm de stresul care a pus stăpânire pe noi. Suntem agitați și parcă simțim gustul de tutun în gură, citim eticheta de avertizare fără a nega adevărul că tutunul dăunează sănătății. Iar dacă chiar fumăm următoarea țigară nu o facem pentru că ne acceptăm justificările sau propria vină, ci pentru că le observăm cum apar și le acceptăm conștient. Abordarea întregului proces de a fuma cu conștiința și bunătatea specifice acceptării necondiționate ne poate duce spre alte alegeri mai înțelepte.

Acceptarea necondiționată înseamnă pasivitate? Înseamnă acceptarea necondiționată și acceptarea exterminării în masă a lui Hitler sau permite rasismul, războaiele și foametea care există în lume? Înseamnă că nu reacționăm la nenorocirile din lume? Când suntem revoltați de atrocitățile umane sau copleșiți de disperarea față de degradarea mediului, suntem îndreptățiți să acționăm. Sau când observăm că propriul comportament ori al altora provoacă suferință, suntem, în mod natural, obligați să inițiem o schimbare. De-a lungul vieții noastre, aceste răspunsuri puternice ne ghidează să continuăm practicile spirituale și terapiile de vindecare, să facem afilieri politice, să decidem cu cine ne petrecem timpul, ce proiecte să întreprindem și cum să ne creștem copiii. Cu toate acestea, există o diferență între acțiunile și deciziile care decurg din acceptarea necondiționată și cele care izvorăsc în mod reflex din înțelegerea noastră ulterioară a anumitor rezultate și din teama de anumite consecințe.

Acceptarea necondiționată recunoaște trăirea noastră în acest moment ca un prim pas în direcția înțeleaptă.

Înainte de a acționa sau de a reacționa, ne permitem să simțim și să ne acceptăm durerea față de modul în care mediul a fost poluat, mânia față de distrugerea faunei sălbatice, rușinea față de cum am fost abuzați, frica față de ceea ce alții ar putea crede alții despre noi, vina pentru propria insensibilitate. Indiferent de situație, experiența noastră personală imediată este domeniul fundamental al acceptării necondiționate. Acesta este momentul în care ne cultivăm starea reală de veghe și bunătate, care stau la baza unei practici eficiente.

Acceptarea necondiționată înseamnă acceptarea unui "sine"?

Așa cum ne învață Buddha , percepția noastră obișnuită a sinelui este o construcție mentală - ideea unei entități care face lucrurile să se întâmple, care este victima, care controlează spectacolul. Atunci când spunem "mă accept așa cum sunt", nu acceptăm o poveste despre un sine bun sau rău, ci mai degrabă acceptăm experiențele mentale și senzoriale imediate pe care le interpretăm ca pe un sine, ne vedem dorințele și temerile obișnuite, gândurile critice și planurile ca pe o parte a cursului vieții. Acceptarea lor în acest fel ne permite, de fapt, să recunoaștem că experiența este impersonală și ne eliberează din capcana de a ne identifica cu un sine deficitar și limitat.

Acceptarea necondiționată ne permite să ne întoarcem a rădăcina sau la originea identității noastre, la sursa ființei noastre. Când suntem buni și prezenți necondiționat, dizolvăm transa de nevrednicie și de izolare.

Prin acceptarea gândurilor și a asentimentelor care vin și pleacă, ne dăm seama de natura noastră cea mai profundă, originală și autentică, precum o mare nețărmuită de veghe și de iubire.

Bibliografie

Brach, Tara (2017). Adevăratul refugiu. Cum să-ți găsești pacea și libertatea în inima deschisă. Editura Grup Media Litera, București.

Brach, Tara (2016). Acceptarea necondiționată. Cum să-ți îmbrățișezi viața cu inima unui Buddha. Editura Grup Media Litera, București.

Hayes, Steven C. (2013). Noua terapie prin acceptare și angajament: eliberează-te de scenariile minții și trăiește-ți viața. Editura Polirom, București.