Acceptarea - o nouă direcție

Material realizat de: Velicicu Alina Andreea și Verdea Corina Ștefania

Următorul material are ca tema principală prezentarea unui model psihoeducațional pentru Terapia prin acceptare și angajament - ACT (eng. Acceptance and Commitment Therapy) și este destinat utilizări în practica psihoterapeutică. Psihoeducația reprezintă un schimb de informații relevante pentru client și incorporează atât informații legate de simptomatologia specifică a acestuia cât și informații referitoare la tehnicile propuse de terapeut pentru o mai bună gestionare a dificultăților pe care pacientul le întâmpină.

Prin urmare, obiectivul acestui material este de a familiariza și informa pacientul cu privire la tehnicile și intervențiile utilizate în cadrul Terapiei prin acceptare și angajament, dar și asupra premiselor de la care acest tip de terapie pleacă, pentru a spori capacitatea clientului de a aplica cu succes informațiile furnizate. Considerăm că o bună pregătire a clientului, poate crește atât nivelul său de aderență la procesul terapeutic, cât și nivelul de înțelegere asupra utilități acestor tehnici în cadrul progresului său personal. Pe de altă parte, o prezentare transparentă, realizată prin intermediul unui limbaj accesibil, clar și concis a aspectelor relevante din cadrul tehnicilor din ACT, poate spori nivelul de încredere al clientului atât în terapie, cât și în terapeut, îmbunătățind astfel, relația terapeut-client. Nu în ultimul rând, un alt obiectiv al acestui material este acela de a normaliza simptomatologia pacientului și de a-i transmite motivația și speranța că aceste tehnici pot reprezenta un real ajutor în contextul în care acesta se află.

Am hotărât ca acest model psihoeducațional să fie ilustrat prin intermediul unui dialog imaginar între terapeut și pacient, pentru o mai bună exemplificare a modalităților de transmitere a informațiilor ce țin de psihoeducație, precum și pentru a răspunde la eventualele întrebări pe care pacientul ar putea să le aibă.

Terapeut: Astăzi îmi doresc să discutăm puțin despre gândurile și emoțiile pe care le ai în ultima perioadă. De asemenea, aș vrea să discutăm despre felul în care va decurge terapia. Ai putea să-mi spui care sunt informațiile sau lucrurile pe care le știi până acum despre terapie prin acceptare și angajament? Ai mai auzit până acum de această abordare?

Ioana: Am citit câteva lucruri pe internet despre mai multe tipuri de terapii, dar încă nu îmi este clar.

Terapeut: Sunt aici să îți răspund la orice întrebare sau nelămurire. O să revenim imediat asupra acestui aspect. Mi-ai spus, în cadrul primei noastre discuții că te simți foarte neliniștită și te îngrijorează foarte multe lucruri. Îmi poți spune mai exact ce anume te îngrijorează?

Ioana: Cred că cel mai mult sunt îngrijorată din cauza locului meu de muncă. Îmi e foarte frică că voi fi dată afara pentru că îmi este din ce în ce mai greu să mă concentrez.. Și cred că toată lumea a observat acest lucru.

Terapeut: Cum te simți când te gândești la faptul că ți-ai putea pierde locul de muncă?

Ioana: Îmi e foarte teamă.. Gândurile acestea mă frământă foarte tare.

Terapeut: Ce faci în momentul în care îți apar aceste gânduri în minte?

Ioana: Încerc să fac altceva.. Să mă gândesc la alte lucruri.. Deși îmi e foarte greu să nu îmi fac griji pentru asta.

Terapeut: Majoritatea persoanelor care se îngrijorează sau au un gând deranjant fac același lucru ca și tine. Și anume încearcă din răsputeri să alunge acest gând, să îl evite și să îl facă să dispară. După cum ai observat și tu acest lucru este foarte dificil, dacă nu chiar imposibil. Evitarea este o reacție normală a minții noastre în încercarea de a ne proteja. Mintea noastră funcționează pe principiul ''dacă ceva nu îți place încearcă să scapi de el.'' Asta e o strategie bună când vedem că podeaua este murdară, de exemplu. Pentru că ne vom mobiliza și vom aspira și spăla podeaua. Dar crezi că este o strategie bună când vine vorba despre gândurile noastre?

Ioana: Aș vrea să fie la fel de simplu să scap de gândurile mele..

Terapeut: Ai dreptate, nu este așa de simplu când vine vorba de gânduri. Cu atât mai puțin când vine vorba de emoții. Atunci când încercăm să nu ne gândim la un anumit lucru, în mod paradoxal, acel gând devine din ce mai activ în mintea noastră. Este o situație similară cu bine-cunoscutul exercițiu cu ''elefantul roz''. Îți este cunoscut acest exercițiu?

Ioana: Da. Este exercițiul în care trebui să încerci o perioadă de timp să nu te gândești la un elefant roz.

Terapeut: Exact. Să încerci continuu să eviți experiențele neplăcute e ca și cum ai încerca să ieși din nisipuri mișcătoare. Cu cât încerci mai mult să scapi și te agiți cu atât mai mult te vei scufunda în nisip. Acceptarea faptului că te afli în nisip, te poate ajuta să găsești o mai bună strategie de a ieși. De exemplu poți încerca să stai culcat, cu mâinile și picioarele depărtate și astfel te vei putea rostogoli pe un teren sigur. De la acest principiu pornește și terapia prin acceptare și angajament. Acceptarea experiențelor din viața noastră, fie ele pozitive, fie negative, ne oferă un mod alternativ de relaționare cu experiența noastră. Este mult mai simplu să acceptăm gândurile și emoțiile negative pe care le resimțim decât să încercăm să luptăm permanent pentru a le îndepărta. Ce părere ai despre această idee?

Ioana: Sună logic. Dar pare foarte dificil să accept aceste gânduri și emoții. Nu știu cum aș putea face acest lucru.

Terapeut: Evitarea anumitor experiențe, deși pare a avea un beneficiu pe moment, pe termen lung ne poate afecta negativ și ne poate conduce spre dificultăți comportamentale. Să ne imaginăm de exemplu că cunoaștem o persoană căreia îi este foarte teama de ce ar putea crede ceilalți despre ea. O persoană cu o astfel de teamă va evita interacțiunea cu alte persoane. Va evita să meargă la petreceri sau la alte întâlniri unde se află mai multe persoane. Aceste comportamente de evitare o vor ajuta să se simtă bine pentru moment. Dar dificultatea sa va rămâne neschimbată. Astfel, în încercarea de a evita situația care îi provoacă disconfort, persoana pierde foarte mult timp prin comportamente de evitare, uitând faptul că problema sa încă există și în același timp nu își mai trăiește viața la nivelul care ar putea să îi provoace satisfacție. Terapie prin acceptare și angajament a identificat acceptarea ca o alternativă mult mai bună la evitare.

Ioana: Am înțeles până aici dar cum m-ar ajuta pe mine asta cu îngrijorările mele? Pur si simplu accept aceste îngrijorări și atât?

Terapeut: Știu că poate suna fantezist ceea ce am spus, dar nu trebuie să mă crezi din prima pentru că avem un drum lung de parcurs. Acceptarea pe care o vei învăța treptat este doar primul pas spre a te duce la îndeplinirea scopului tău; și anume îngrijorările tale să nu îți mai provoace un disconfort așa de mare, corect?

Ioana: Da, asta îmi doresc.

Terapeut: Mereu o să existe în mintea noastră gânduri de îngrijorare și de anxietate, însă cu ajutorul terapiei ACT poți învăța cum să le privești fără să le judeci, ca pe niște simple gânduri. Să ne treacă mii de gânduri, poate unele nedorite pe parcursul unei zile e ceva firesc, li se întâmplă chiar și acelor oameni care la exterior par extrem de fericiți. Ceea ce o să învățăm noi e să ne detașăm puțin de acește gânduri doar pentru ale observa și atât. Fără etichetări de genul bun/rău, ci pur și simplu o observarea a acestora. Și țin să precizez din nou că asta e doar începutul drumului prin ACT. Ce zici despre asta? Am explicat destul de clar?

Ioana: Deci să înțeleg că nu voi scăpa neapărat de îngrijorări ci doar voi învăța cum să le accept și să merg mai departe alături de ele, nu?

Terapeut: Pe parcursul procesului terapeutic unele din ele vor dispărea, ca o consecință a schimbărilor pe care le vei realiza. Gândurile noastre reprezintă lentile care ne ajută să privim lumea din jur. Cu cât gândurile noastre sunt mai ''negre'', cu atât ceea ce vom vedea prin lentile va părea mai întunecat. ACT-ul își propune să ne ajută să înțelegem că mereu va exista suferință la fel cum mereu vor exista și momente de fericire, care sunt relevante în momentul în care se întâmplă, dar nu ar trebui să ne 'schimbe lentilele'' și în viitor. Ceea ce își dorește ACT-ul este să ne facă să înțelegem că viața ar trebui trăită acum, fiind conștienți de lucrurile care sunt importante pentru noi, de valorile noastre.

Ioana: Cred că acum am înțeles ceea ce voiai să spui. Mă îngrijorez atât de tare pentru viitor, încât nu mă mai concentrez asupra prezentului.

Terapeut: E foarte bine că ai realizat asta. Mă bucură sincer. Aș vrea să văd dacă mai ști ce am zis legat de gânduri. Cum ar fi bine să le observăm?

Ioana: Fără etichete din ce îmi amintesc.

Terapeut: Corect! De aici vom începe drumul nostru spre o mai bună relaționare cu propia minte. După cum ai observat, de cele mai multe ori când îți vin îngrijorările în minte, simți ca și când mintea țipă la tine să faci ceva, să reacționezi într-un anumit mod, fie prin evitare sau distragere atenției, fie prin frământarea și mai tare a gândurilor. Indiferent de modul în care mintea îți spune să reacționezi calea cea mai grea, dar cea corectă, este aceea de a nu face nimic în legătură cu ele, ci să le accepți ca atare. Nu trebuie să îți faci griji dacă nu vei reuși să dobândești abilitatea DE A NU FACE NIMIC, din primele încercări. Ea este capitală și se realizează prin exersare. Ține minte acest cuvânt - exersare. Este extrem de important să înțelegi că în timp, prin mult exercițiu, vei învăța să "privești" propriile gânduri ca pe niște simple gânduri, să fi conștientă de ele, dar fără a fi ''sclava'' lor.

Ioana: Acum îmi e mai clar cât de important e faptul că dau importanță atât de mare acestor gânduri de îngrijorare.

De asemenea, pentru sporirea înțelegerii explicațiilor oferite de psihoterapeut, recomandăm vizionarea următorului videoclip, care are ca tematică explicarea conceptului de flexibilitate psihologică promovat de ACT. 

            Bibliografie:

• Hayes, S. C., Smith, S., Lijfering, F., Rotariu, M., & Sajnár Zsuzsánna-Agnes. (2013). Noua terapie prin acceptare şi angajament: eliberează-te de scenariile minţii şi trăieşte-ţi viaţa. Iaşi: Polirom.
• Hayes, S. C., Strosahl, K. D., & Wilson, K. G. (2009). Acceptance and commitment therapy. Washington, DC: American Psychological Association.
• Stoddard, J. A., & Afari, N. (2014). The big book of ACT metaphors a practitioner's guide to experiential exercises and metaphors in acceptance and commitment therapy. Oakland, CA: New Harbinger Publications.