Am gânduri ciudate. Asta nu înseamnă că sunt un om „rău” sau „nebun”.
Articol realizat de Nicolae Oana și Lăiețu Gabriela
Să trăiești cu o tulburare obsesiv-compulsivă poate fi epuizant și copleșitor. Gânduri, imagini și impulsuri intruzive și supărătoare te bombardează periodic. De asemenea, poți ajunge să repeți la nesfârșit anumite comportamente deși, e foarte probabil să știi că nu sunt necesare. Însă, nu te poți opri.
Să trăiești cu o tulburare obsesiv-compulsivă poate fi epuizant și copleșitor. Gânduri, imagini și impulsuri intruzive și supărătoare te bombardează periodic. De asemenea, poți ajunge să repeți la nesfârșit anumite comportamente deși, e foarte probabil să știi că nu sunt necesare. Însă, nu te poți opri.
.Mulți oameni cu tulburare obsesiv-compulsivă s-au
simțit singuri până când au fost martorii unei povești cu cineva exact ca ei.
Au crezut că-și pierd mințile până când și-au dat seama că suferă de o
tulburare cu etiologie biologică. Nu știau cum să-și descrie experiența până
când nu au auzit-o descrisă de altcineva care i-a dat și un nume. În sfârșit au
început să spere că oamenii de știință fac progrese în alungarea acestui
conducător nepoftit al vieții lor interioare.
Tulburarea obsesiv-compulsivă e definită de prezența obsesiilor care pot fi însoțite sau nu de compulsii.
Obsesiile sunt gânduri persistente și repetitive (de exemplu, contaminarea cu microbi), imagini (cu scene violente sau îngrozitoare) sau impulsuri (cum ar fi cel de a înjunghia pe cineva). Conținutul specific al obsesiilor și compulsiilor variază de la o persoană la alta. Cu toate acestea, există câteva teme comune, precum curățenia și contaminarea, simetria (obsesia simetriei și compulsiile repetatului, aranjatului și număratului), gânduri interzise sau tabu (centrate pe violențe, sexualitate sau religie) și a face rău (propriei persoane sau altora).
Oamenii cu obsesii în general încearcă să se poarte într-un mod în care să compenseze aceste gânduri prin realizarea unor acte mentale (precum număratul sau repetatul unor cuvinte în gând) sau prin comportamente ritualice numite compulsii (cum ar fi spălarea sau verificarea). Cu toate acestea, executarea actelor compulsive nu este întotdeauna eficientă și eșuează în neutralizarea obsesiilor; asta duce în schimb la exacerbarea acestor gânduri și în final, la un disconfort accentuat.
Diagnosticul de tulburare obsesiv-compulsivă poate fi pus doar de un specialist în urma unei evaluări amănunțite. Din fericire, tulburarea poate fi tratată cu rate mari de succes cu ajutorul farmacoterapiei și a psihoterapiei. Nu este aplicată o intervenție standard în fiecare caz, ci, din contră, toate ședințele de terapie sunt adaptate nevoilor specifice ale fiecăruia.
Ce poți face tu pentru a reduce din disconfortul resimțit?
Învață să gestionezi mai eficient stresul
Stresul poate amplifica simptomele tulburării obsesiv-compulsive. De aceea, este extrem de util să minimizezi stresorii și să-i anticipezi pe cei pe care nu-i poți reduce. Poți face asta prin două abordări: prin relaxare și tehnici de auto-îngrijire dedicate sănătății tale emoționale, fizice și mentale, precum și prin strategii de rezolvare a problemelor. Prima abordare include ascultarea periodică a unor meditații ghidate, odihna corespunzătoare și plimbările în natură. Pentru rezolvarea problemelor, Anxiety Canada pune la dispoziția celor interesați un ghid în 6 pași care poate fi consultat aici:
https://www.anxietycanada.com/sites/default/files/ProblemSolving.pdf
Reamintește-ți ce sunt de fapt obsesiile
Oricine are gânduri stranii, deranjante și chiar violente, din când în când. Diferența e că atunci când ai tulburare obsesiv-compulsivă vezi aceste gânduri ca fiind "sfinte". Crezi că sunt periculoase și că reflectă cumva cine ești cu adevărat în esență. De aceea, explorarea și revizuirea interpretării gândurilor tale poate fi o abordare foarte eficientă și puternică. Reamintește-ți că aceste gânduri sunt ciudate, dar inofensive. Poți chiar să le consideri "glitch-uri" sau mici erori ale creierului.
Cel mai important este să știi că ceea ce nu funcționează este să-ți spui să te oprești din a le mai gândi. La fel de ineficientă și demodată este strategia de a ține la încheietura mâinii o bandă de cauciuc pe care să o tragi și să-i dai drumul de câte ori apare un astfel de gând.
Ca părinte, evită să întreții fricile copilului
Vrei să-ți protejezi copilul, să-l faci să se simtă confortabil și în siguranță. Cu toate acestea, atunci când vorbim despre tulburarea obsesiv-compulsivă abordarea bine-intenținată a părintelui poate face mai mult rău decât bine. Mulți părinți își schimbă rutinele și obiceiurile pentru a face loc tulburării obsesiv-compulsive în viețile lor și chiar iau parte la ritualurile compulsive ale copiilor. În schimb, ceea ce poate fi de ajutor este să-ți încurajezi copilul să implementeze tehnicile învățate în terapie, să-și înfrunte temerile. Este util de asemenea să diferențiezi tulburarea obsesiv-compulsivă de persoana lor (folosind de exemplu o formulă specială de adresare pentru aceasta, precum "the bully")
Folosește manuale și jurnale create special pentru tulburarea obsesiv-compulsivă
Nu în ultimul rând, există numeroase resurse pentru a dezvolta abilități noi de a gestiona tulburarea obsesiv-compulsivă într-un mod cât mai eficient. De la ghiduri și manuale de specialitate, la jurnale sau caiete cu sarcini și activități pe care le poți realiza periodic sau din care poți alege ce ți se potrivește mai bine.
Bine de știut
Care e diferența dintre ruminațiile din depresie și obsesiile din tulburarea obsesiv-compulsivă?
O persoană cu depresie adesea se gândește la lucruri pline de semnificație pentru majoritatea oamenilor (de exemplu, relizările sale sau alte subiecte legate de propria valoare), dar percepția persoanei sau interpretările asupra acestor evenimente sau probleme sunt nuanțate de starea depresivă. Un pacient cu depresie este adesea preocupat de greșeli și regrete trecute, în timp ce o persoană cu tulburare obsesiv-compulsivă e mai preocupată de evenimente recente sau de a evita viitoare leziuni.
Care este diferența dintre griji și obsesii?
Îngrijorările din tulburarea de anxietate generalizată pot fi diferențiate de obsesii pe baza conținutului lor și a absenței compulsiilor care reduc anxietatea. Grijile din tulburarea de anxietate generalizată implică evenimente sau situații din viața reală (de exemplu, bani, serviciu, performanța școlară sau academică), însă gradul de îngrijorare legat de acestea e clar excesiv. În contrast, adevăratele obsesii adesea reflectă temeri nerealiste, cum ar fi de exemplu otrăvirea din neatenție a invitaților la cină.
Oamenii cu tulburare obsesiv-compulsivă pot avea și atacuri de panică?
Atacurile de panică pot fi prezente în tulburarea obsesiv-compulsivă, dar un diagnostic suplimentar de tulburare de panică nu ar trebui luat în calcul decât dacă aceste atacuri apar din senin. Unii pacienți cu tulburare obsesiv-compulsivă au raportat faptul că experimentat atacuri de panică după expunerea la stimuli care produc teamă, cum ar fi urmele de sânge întâlnite de o persoană care are o obsesie legată de HIV. În contrast cu tulburarea de panică, persoana din acest exemplu nu se teme de un atac de panică, ci de consecințele contaminării.
Citește mai multe aici.
https://psychcentral.com/ocd/frequently-asked-questions-about-ocd/