O să mor??? O să înnebunesc??? – Nu, doar experimentezi un atac de panică

Autori : Andreea - Barbara Kosea și Hanelore - Daiana Krispin 

Tulburarea de panică sau atacul de panică este o formă de anxietate.

anxietatea = un cumul de emoții subiective neplăcute, fiind caracterizată prin îngrijorare, frică, neliniște, teamă, grijă, frământare, ruminații (gânduri repetitive, persistente) ca răspuns la o anumită situație de viață percepută ca amenințătoare.

Conform Our World in Data, prevalența tulburărilor de anxietate în întreaga lumea variază de la 2,5% la 7% în funcție de țară. La nivel global, aproximativ 284 milioane de persoane au experimentat manifestări asociate cu anxietatea în anul 2017.

În stările marcate de anxietate, persoana simte că nu poate controla sau gestiona stresul și gândurile, având de multe ori senzația că ceva rău se va întampla, însă deseori fiind vorba de o așteptare nejustificată. Anxietatea induce o stare de teamă irațională, disproporționată față de un pericol real sau presupus.

Frica reprezintă răspunsul emoțional la un pericol iminent real sau presupus, în timp ce anxietatea constă în anticiparea unu pericol. Cele doua se suprapun dar și diferă, frica fiind frecvent asociată cu creșteri rapide ale stimulării vegetative, necesară în situații de "luptă sau fugi!", cu alte cuvinte de pericol imediat și cu comportament de salvare, în timp ce anxietatea se asociază mai des cu tensiune musculară și vigilență în fața unui pericol așteptat. De cele mai multe ori intensitatea acestora este atenuată printr-un comportament de evitare. Persoanele cu tulburări anxioase supraestimează amenințarea.

Anxietatea în anumite limite este benefică. Ea ne ajută să anticipăm apariția unor situații real amenințătoare și ne motivează să luăm măsuri preventive. Un alt rol al său, fiind în menținerea atenției focalizate asupra unor probleme încă nerezolvate.

Atacul de panică reprezintă un episod de frică și disconfort intens, care apare brusc, crește rapid în intensitate și atinge un vârf în câteva minute, când nu există niciun pericol real, acesta fiind însoțit de simptome somatice și cognitive. Atacurile de panică pot fi parțiale (cu mai puține simptome), previzibile (apar ca răspuns la obiecte sau situații anxiogene cunoscute) sau imprevizibile (fără un motiv aparent), în ultima categorie pot fi incluse și cele nocturne.

Tulburarea de panică constă în repetarea unor atacuri de panică imprevizibile, acompaniate de teamă persistentă și frica anticipativă de alte atacuri în situații nejustificate. Adesea, tulburarea de panică, duce la modificări de comportament în scopul evitării situațiilor ce ar putea declanșa un atac de panică (ex. evită efortul fizic, consumul anumitor alimente, locurile necunoscute).

De asemenea pot fi prezente și simptome specifice, precum:

• tinnitus ( = zgomot perceput în ureche sau cap)
• durere cervicală
• cefalee
• tipețe
• plâns necontrolat

Pentru a se stabili un diagnostic, este necesar ca cel puțin unul dintre atacurile de panică să fie urmat timp de minim o lună, de cel puțin o condiție dintre cele de mai jos:

De asemnea este necesar ca aceste simptome să nu poată fi atribuite efectelor fiziologice ale unei substanțe sau altei afecțiuni medicale. Pentru ca o persoană să fie diagnosticată cu tulburare de panică este necesară recurența, repetitivitatea atacurilor, un rol important în diagnosticare fiind cel al frecvenței și severității acestora, care pot varia.

Un atac de panică se poate întampla oricând, oriunde și chiar fără avertisment. Deși sunt inconfortabile și neplăcute, atacurile de panică nu reprezintă un pericol din punct de vedere medical. 

Cum combatem anxietatea?

Tratamentul de cele mai multe ori este o combinație între cel:

• medicamentos - anxiolitice (mai exactbenzodiazepinele, care sunt o categorie de tranchilizante cu rol inhibitor sau de reducere a excitabilității sistemului nervos central), antidepresive (utilizate pentru reducerea anumitor simptome), beta-blocante (pot reduce simptomele fiziologice)
• psihoterapeutic

O serie de terapii și intervenții sunt utile în ameliorarea manifestărilor, una din acestea este psihoterapia cognitiv-comportamentală care urmărește modificare gândurilor iraționale și modul în care oamenii reacționează în fața situațiilor percepute ca stresante. Prin psihoterapie se poate învața cum se poate reduce anxietate prin tehnici de relaxare, observarea gândurilor și comportamentelor. De asemenea metode extrem de relevante și eficente sunt cele axate pe combaterea evitării, prin care se demonstrează nejustificarea și exagerarea în anumite situații. Prin psihoterapie persoanele care se confruntă cu atacuri de panică, învață că pot tolera anxietatea și se confruntă în mod sistematic, direct cu situații care le provoacă teamă sau frică.

E important de reținut că o anumită doza de anxietate este fundamentală, jucând un rol important în pregătirea organismului pentru reacții de tipul "luptă sau fugi!", necesare în cazul unui pericol real. Totodată, ajută la identificarea potențialelor probleme în viitor și acționarea în direcția împiedicării apariției acestora.

Cum supraviețuiești unui atac de panică?

Bibliografie

American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (DSM-5®). American Psychiatric Pub.

Clum, G. A. (1990). Coping with panic: A drug-free approach to dealing with anxiety attacks. Brooks/Cole

Craske, M. G., & Barlow, D. H. (2007). Mastery of your anxiety and panic: Therapist guide (Vol. 2). Oxford University Press.